Masivul Bucegi

Cu o suprafaţă de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaţilor Meridionali, desfăşurandu-se între Valea Prahovei la est si culoarul Branului şi Valea Ialomiţei la vest; cade brusc spre nord către depresiunea BârseiSubcarpaţii de curbură. Se întinde pe teritoriul judeţelor Dâmboviţa, Prahova şi Braşov. Fiind de o mare complexitate structurală şi morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice. şi spre sud, până la contactul cu

Etimologie

Pentru detalii, vezi: Toponimia Bucegilor.

Covor de muşchi în Bucegi, posibilă sursă etimologică pentru numele de Bucegi

Unele denumiri toponimice întâlnite în aceşti munţi ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci este identică cu a antroponimicului Bucşa[1] sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeacun complex de mai multi muşchi care formează un covor verde si moale”[2]. În actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii Sinaia, se spune că mănăstirea a fost ridicată „la pustie sub muntele Buceciul”. Numele de Buceci în loc de Bucegi mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul de Sus. Oamenii de pe versantul nordic, estic şi cei din partea de miazăzi a munţilor, ca şi locuitorii Branului de Jos, îi numesc cu toţi în zilele noastre Bucegi. Lingviştii spun ca huceagul sau buceagul este un păduriş des şi jos, ori covorul de muşchi verde şi moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni şi ierbărie. Localităţi cu numele Bugeac sau Buceag existau in judeţele Constanţa, Ialomiţa şi Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparţinând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite şi buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Puşcariu susţine chiar că Bucşoiul, unul din braţele stelei de munţi ce se intâlnesc în vârful Omu, îşi are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot aşa cum şi Buceci,Bugeci, se derivă de la Buc cu acelasi sufix ca în Măneciu sau Moeciu[3].

Geografie

Pentru detalii, vezi: geografia munţilor Bucegi.

Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia izvoreşte râul Ialomiţa. Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în extremitatea nordică chiar în Vârful Omu, punctul culminant al masivului. În afara celor două ramuri principale, tot din zona vârfului Omu se mai desprind culmi scurte şi abrupte. Către est porneşte muntele Moraru, spre nord-est Bucşoiu formează parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăieşti si Ţigăneşti.

Situată între Valea Prahovei şi cea a Ialomiţei, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt şi stâncos, cu o diferenţă de nivel de 500-900 m) şi platoul Bucegilor (podiş înalt, având altitudini cuprinse între 1600-2400 m şi o înclinare de la nord către sud).

Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpaţiilor Meridionali şi cu întregul lanţ carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpaţii Meridionali şi grupa Bucegilor s-au înălţat cu cca 1000m la sfîrşitul Neogenului şi începutul Cuaternarului.

Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcţie nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, aşezate în transgresiune peste un fundament de şisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi şi gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porţiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formaţii ale flişului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum şi depozitele de marne şi gresii aparţinând etajelor Barremian şi Apţian.

Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervaţiei, în sectorul Strunga-Grohotiş-Guţanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si dimensiuni variabile, unele coline şi avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu îngheţul şi dezgheţul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros.

Istoria Romanilor



0 Responses to “Munţii Bucegi”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: