Pasul Tihuta

Pasul Tihuţa

(denumit şi Pasul Bârgău) este localizat în sud-estul Munţilor Bârgău, la o altitudine de 1227 m. Este străbătut de drumul european E58 / drumul naţional DN17, principala cale de legătură dintre Transilvania şi Moldova, care asigură legătura între Bistriţa şi Vatra Dornei. În pasul Tihuţa se găseşte staţiunea turistică Piatra Fântânele (1201 m). Aici se află Complexul Dracula. Este una dintre cele mai dificile trecători rutiere montane europene.

Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a aprobat construirea unei cruci, înalte de 30 m, în valoare de 250.000 euro, în curtea mănăstirii de maici Naşterea Maicii DomnuluiPiatra Fântânele, din Pasul Tihuţa. ^[1], ^[2] din localitatea

In urma cu 150 de ani, un englez nebun a venit sa-l caute pe Dracula in Carpati, convins ca voievodul-vampir locuise intr-un castel aflat la granita de intalnire al Transilvaniei cu Bucovina si Maramuresul. Bram Stoker a gasit insa mai mult decat locul pe care il cauta. A gasit o lume ancestrala, care tocmai se pregatea sa coboare din vamile cerului, pe pamant – Valea Bargaului.

In urma este Ardealul. Inainte este Bucovina, taramul basmelor. Catre nord este Maramuresul. Exista aici un loc in care luminile magice ale acestor tinuturi se intrepatrund, se tes, se pipaie una pe cealalta ca niste fiinte vii care se cauta dintotdeauna, care se adulmeca, se amusineaza in tacere, dinainte de facerea lumii. Trec de pasul Tihuta, bantuit de amintiri care nu sunt ale mele, ci ale acestei lumi ce pare scufundata in visare. Nori subtiri plutesc peste maguri pictate in culorile toamnei. Tarani visatori si tacuti se misca liniar, in carute molcome, presimtind poate iarna.

Piatra Fantanele

Aici se afla un “castel al lui Dracula”, un castel-hotel, construit prin anii ‘80 si care, catarat pe culmea unei coline, consemneaza de fapt fascinatia pe care aceste locuri au exercitat-o asupra unui calator faimos. Bram Stoker, creatorul sangerosului personaj Dracula, a fost aici, a strabatut acest peisaj ireal, a gustat din fascinatia teribila a acestui taram al viselor primordiale. Ce a inteles englezul din spiritul acestor locuri? Ce a vazut, ce a simtit, ma intreb, privind din sosea castelul ultramodern, bandajat tot in schele, intrat in reparatie capitala. Ce l-a impresionat intr-atat incat sa lipeasca istoria lui Dracula de locurile acestea, cu aparenta atat de blanda? Ce legatura are mitul modern al vampirului cu taranii acestia inocenti si – e drept – misteriosi, care strabat la pas ceturile subtiri de pe dealuri?

Intorc spatele castelului cu termopane, pentru a ma indrepta spre munti. Un drum pietruit duce in sus, catre nord, catre ruinele altui castel, o cetate adevarata, despre care stiu ca se afla undeva, pe-o colina. Sunt cativa kilometri numai pana in satul Ciosa de Bistrita, pana in adevarata inima a cetii, si pe masura ce inaintez, soarele devine tot mai difuz, ascuns de nori subtiri. Drumul se strica din ce in ce mai mult, piatra face loc noroiului gros de o jumatate de metru, pasuni superbe se intind imprejur, umede. Steiuri de granit puncteaza verzile ierburi ca niste varfuri de lance. Apoi urmeaza o bariera despre care urma sa aflu ca e menita sa impiedice hotii de lemne – ridicola precautie a adevaratilor hoti. Dincolo de bariera se afla o alta lume. Drumul urca abrupt, direct in cer. Sunt corbi enormi, negru-albastrui, care supravegheaza drumul din aer sau din arborii scorburosi. Sus e Ciosa, satul pe care il caut, scufundat in tacere. Carute incarcate cu busteni asteapta pe marginea drumului lasarea serii. In carute, nici un om. Undeva, in dreapta, trebuie sa fie ruinele castelului pe care a venit sa il vada Bram Stoker, convins ca in el a trait Dracula. Eu caut insa ceva ce nu se afla intre ruine, caut ceva ce trebuie sa-l fi impresionat atat de mult pe Bram Stoker, incat l-a facut sa transfere personajului sau ceva legat de aceste locuri. O taina, poate… Aburul unui mister. Trebuie ca memoria acestor tarani ai muntilor si ai cetii sa fi pastrat ceva din ceea ce i-au povestit lui Stoker strabunii lor. Dincolo de suprafata lucioasa a basmelor moderne trebuie sa existe ceva din adevarata istorie a acestei rascruci de pamanturi si din spiritul sau fabulos.

Contele Dracula apare in romanul lui Bram Stoker – „Dracula” (1897), nu Stoker a fost cel care a inventat acest nume. Originalul Dracula a trait in secolul al XV-lea, nu era conte, ci voievod si nu era vampir (si nici nu a fost vreodata asociat de traditia populara cu aceste fiinte). Numele lui era Vlad Tepes, iar Stoker nu stia nimic despre personajul istoric, insa i-a gasit numele intr-una dintre cartile pe care le studia („Despre Principatele Valahiei si Moldovei, 1820), unde exista o scurta mentionare a domnitorului Dracula si a luptei sale impotriva turcilor. Ceea ce i-a atras atentia lui Stoker asupra numelui a fost o nota a autorului care preciza ca „Dracula” inseamna in romana diavol si, desi intentiona sa-si numeasca personajul „Contele Wampyr”, numele „Dracula” i s-a parut a fi mai potrivit.

In timp, personajul istoric a ajuns sa fie tot mai des confundat cu cel literar, cu toate ca este foarte probabil ca Stoker nu l-a avut ca model pe Vlad Tepes in crearea eroului sau. Contele Dracula nu era primul vampir din istoria literaturii – vampirii existau in folclor de sute de ani, iar Stoker a folosit diverse informatii despre legendele locale din Transilvania, ca si din literatura engleza a secolului al XIX-lea.

Personajul Dracula s-a nascut dupa trecerea in eternitate a voievodului roman, dintr-o nalucire, dintr-o imagine care a fost mediatizata inca din 1488, incepand cu acele povestiri germane de groaza, ilustrate cu xilogravuri. De atunci, vampirul cel groaznic astfel imaginat a tesut o panza ca de paianjen in care se zbate Vlad, personajul real istoric. Motivul Dragonului era comun mai multor familii, cel al familiei Bathory avea trei colti, iar Elisabeta, contesa sangeroasa, a transformat castelul Cetnie, din nord-vestul Ungariei, intr-o macelarie, omorand fete tinere pentru a le folosi sangele la intinerire sau alte ritualuri magice. S-a facut tot posibilul ca aceste crime sa i se atribuie tot lui Dracula. De aici, si de la alte elemente de folclor, Vlad Tepes Dracula, infigatorul in tepe, a devenit un faimos print vampir din Transilvania secolului al XV-lea. Exagerarea cruzimii lui s-a datorat insa unor ecleziasti ce apartineau ordinelor benedictin, capucin si altele, care au refuzat subordonarea la legile tarii. Ei s-au refugiat in tinuturile germane, unde au creat povesti de groaza in care „indreptarea relelor” se traducea prin „cruzime”. Un calugar, pe nume Iacob, pare sa fie autorul manuscrisului gasit la 1462 in manastirea Saint Galin din Elvetia, cel mai vechi document din campania anti-Dracula. Manuscrisul a avut un impact major asupra lumii germane.

Legendele populare au restabilit in cele din urma adevarul istoric. Vlad Tepes a ajuns astfel pana la noi ca un personaj viu, drept si aureolat de glorie. Lupta cruciatilor impotriva turcilor, condusa de Iancu de Hunedoara, s-a destramat dupa moartea acestuia, in 1456. Dar in iarna lui 1461 Tepes a lansat o provocare chiar falnicului cuceritor al Constantinopolului, sultanul Mahomed al II-lea. Campaniile dunarene, care au tinut pana la sfarsitul verii lui 1462, au starnit o mare valva, ce a adus admiratia intregii Europe pentru tactica si strategia lui Vlad Tepes, ca si pentru faptele sale de vitejie. Ecouri ale acestor batalii au fost consemnate de documentele oficiale ale vremii; dar atat cronicarii rusi, cat si cei germani au pastrat tacere asupra lor, din motive lesne de inteles.

VLAD TEPES ZIS si DRACULA

Vlad Tepes s-a nascut in anul 1431 la Sighisoara. Tatal sau, Vlad Dracul, era in acea vreme guvernatorul Transilvaniei, functie in care fusese numit de catre imparatul Sigismund. Tepes a fost nepotul altui mare voievod roman: Mircea cel Batran (1386-1418).
In iarna lui 1436-1437, Vlad Dracul devine domnitor al Valahiei si isi stabileste resedinta la Targoviste, capitala principatului. Tepes si-a urmat tatal si a trait la curtea princiara sase ani. In 1442, din motive politice, Vlad si fratele sau mai mic Radu au fost luati ostatici de catre Sultanul Murad al II-lea si au ramas in Turcia pana in 1448, respectiv 1462. Eliberat dupa asasinarea tatalui sau de catre Vladislav al II-lea, Vlad Tepes afla si despre moartea fratelui sau mai mare Mircea, care fusese torturat si ingropat de viu de catre boieri la Targoviste.
La 17 ani, Vlad Tepes, sustinut de turci, incearca sa cucereasca tronul Valahiei, insa un alt doritor, Vladislav al II-lea, il invinge. In 1456, Tepes face o noua incercare, de aceasta data reusita, si acum este momentul in care isi incepe domnia cea mai lunga (sase ani) in care a comis multe fapte sangeroase care i-au adus controversata reputatie. Primul sau act major de razbunare a fost acela de a-i omori pe ucigasii tatalui sau. Astfel, in anul 1459 el a arestat toate familiile de boieri care participasera la asasinat – pe unii dintre ei i-a tras in teapa, in vreme ce pe altii i-a obligat sa mearga pe jos din capitala (Targoviste) pana la Poenari, unde au construit o fortareata pe ruinele unui alt vechi avanpost, deasupra raului Arges. Intrucat majoritatea boierilor au murit in aceste imprejurari, Tepes si-a creat o noua patura nobiliara.
Vlad Tepes a devenit foarte cunoscut datorita tehnicilor sale brutale de pedepsire: nelegiuitii erau jupuiti, fierti, decapitati, orbiti, spanzurati, arsi, prajiti, ingropati de vii sau trasi in teapa – aceasta din urma metoda fiind cea de la care provine supranumele Tepes.
La inceputul anului 1462, Vlad Tepes a lansat o campanie impotriva turcilor, de-a lungul Dunarii, reusind in anul 1462 sa obtina numai victorii si sa-i ingrozeasca pe turci. Pentru a se razbuna, sultanul Mehmed a decis sa invadeze Valahia, pentru a o transforma in provincie turca. El a intrat in Valahia cu o armata de trei ori mai numeroasa decat cea a lui Tepes. In aceste conditii, si fara nici un aliat, Vlad a fost nevoit sa se retraga la Targoviste. Mehmed a lasat partea a doua a bataliei fratelui mai tanar al lui Vlad, Radu, favoritul turcilor la tronul Valahiei. Acesta l-a urmarit pe Tepes pana la castelul Poenari, de pe malul raului Arges. Conform legendei, acesta este momentul in care sotia lui Vlad, pentru a nu fi capturata de turci, se sinucide aruncandu-se de pe stanci. Vlad, in schimb, a reusit sa scape utilizand un pasaj secret din munte. Ajutat de niste tarani, el s-a refugiat in satul Arefu si de aici a ajuns in Transilvania unde l-a intalnit pe regele Ungariei, Matei Corvin. Acesta in loc sa-l ajute, l-a arestat si l-a inchis la Visegrad. Vlad Tepes a ramas timp de doisprezece ani in Ungaria, in vreme ce fratele sau Radu a domnit in Valahia, fiind o marioneta a turcilor. Dupa primii patru ani, Tepes a avut voie sa se mute intr-o casa. Pentru a castiga bunavointa familiei regale, el s-a si casatorit cu sora regelui (dupa unele surse). A devenit catolic, fapt ce avea sa-i incante pe ungurii catolici.
In 1476 Tepes a intrat in Valahia cu ajutorul Moldovei si al Transilvaniei. Aceasta a treia domnie a sa nu a durat decat cateva luni. Vlad a fost asasinat pe campul de lupta, intr-o noua batalie cu turcii. A fost decapitat, iar capul sau a fost dus la Constantinopole, ca o dovada a mortii sale. Desi nu exista dovezi certe, se pare ca trupul lui Tepes a fost inmormantat la manastirea Snagov de langa Bucuresti.

Cei care doresc sa afle mai multe lucruri despre Dracula pot vizita locurile de mare insemnatate pentru viata lui, amintite in istorie sau in lucrarile de fictiune: castelul din Muntii Birgau, Sighisoara (unde se afla cetatea medievala si casa unde a copilarit Dracula), Castelul Bran, ruinele cetatii Poienari (reconstruita de Vlad Dracul), Palatul Regal si Turnul Chindia din Tirgoviste (capitala tarii in timpul domniei lui Vlad Dracul), manastirea Snagov de langa Bucuresti (unde a fost inmormantat Vlad Dracul), ruinele palatului lui Vlad Tepes  (Curtea Veche).Legenda lui Dracula, devenita mit in secolele XIX – XX, s-a nascut in stransa legatura cu figura istorica a principelui roman Vlad Tepes, a carui domnie a avut loc intre 1456 – 1462.Mai mult decat orice, personajul mitic Dracula este cunoscut pentru cruzimea sa nemasurata. Trasul in teapa, unul dintre cele mai ingrozitoare moduri de a muri, a fost metoda de tortura si executie preferata a lui Dracula, de aici si numele sau, Vlad Tepes. Cruzimea pedepselor sale pentru lipsa de loialitate si onestitate coincide cu numele sau. In limba romana el inseamna „dracul”. In 1431, Sfantul Imparat Roman Sigismund de Luxemburg il investeste pe tatal lui Dracula, Vlad II, cu ordinul Dragonului, un ordin cavaleresc dedicat luptelor impotriva turcilor. Emblema ordinului era un dragon, simbol al diavolului. De la aceasta realitate, consemnata de istorie, pana la legenda nu mai era decat un pas. Acest transfer a fost facilitat de nevoia epocii de fictiune, mistic, spirit exotic, concretizat in productiile literare ale culturii europene, mai ales occidentale.Legenda si adevarata istorie a lui Dracula se intretaie si sunt mentinute vii si de catre alte destinatii turistice romanesti: Manastirea Snagov, in apropiere de Bucuresti sau Castelul Bran de langa Brasov.

SURPRIZA CONTELUI DRACULA  TIHUTA BISTRITA

Inalti si tacuti, Muntii Bargaului strajuiesc drumul trecatorilor osteniti care se aventureaza prin aceste locuri pustii. Verdele padurilor de brazi te invioreaza putin, te face sa mergi mai departe. Si drumul urca mereu si cu fiecare kilometru te apropii parca mai mult de varful muntilor. Aproape de locul care desparte Transilvania de Moldova, la o altitudine de 1.116 metri, o cladire impunatoare strajuieste zona. Hotelul Castel Dracula se vrea o copie a celui imaginat de Bram Stoker in romanul sau.Asezat pe un varf de munte, castelul arata ca o fortareata veche bine intretinuta. Pe sub o poarta, nu foarte inalta, intri in curtea pavata cu piatra a edificiului. Inauntru e liniste si din cand in cand se mai aud pasii vreunui turist ratacit in cautarea contelui Dracula. “Ideea construirii hotelului a avut-o in anii ’70 Alexandru Misiuga, directorul din acea perioada al Oficiului Judetean de Turism Bistrita-Nasaud. A citit cartea lui Stoker si a vrut sa faca un castel/hotel ca si cel din roman. Misiuga a facut din bete de chibrituri macheta viitoarei cladiri si a incercat sa obtina aprobari pentru constructie“, povesteste Ioan Pasca, sef al complexului in perioada comunista, actual director al hotelului. Proiectul lui Misiuga a avut succes, a primit finantari, valoarea totala a investitiei fiind, la vremea respectiva, de 25 de milioane de lei. Hotelul a fost proiectat de IPROCOM Bucuresti si construit de IJCM Bistrita. Constructia a inceput in 1976. Munca a fost grea din cauza conditiilor din munti, se putea lucra doar din mai si pana in octombie. Hotelul a fost terminat abia dupa sapte ani, adica in 1983 si are 63 de camere. “Exista o gluma pe vremea aceea: spuneam ca Dumnezeu a reusit sa cladeasca lumea in sase zile, iar noi am avut nevoie de sapte ani pentru a termina hotelul. Acesta a fost singurul hotel din perioada respectiva care arata ca un castel. Restul era ca niste cutii. Noi am vrut de la inceput ca hotelul sa se numeasca Dracula, dar nu a fost permisa aceasta denumire. Si atunci a primit numele de Tihuta, dupa trecatoarea din munti“, spune Pasca. Proiectul s-a bucurat de succes in randul strainilor chiar de la inceput. La demararea lucrarilor au participat 20 de englezi, care au pus intr-o sticla numele lor si au ingropat-o in fundatie.
Un drum prin cotloane intunecate, un slalom urias pe niste trepte vechi, scartaitoare, o camera intunecoasa, toate garnisite cu fiori reci pe sira spinarii. De asta au parte turistii care vin la Tihuta, in primele minute ale sederii lor la castelul-hotel Dracula. Acum mai bine de zece ani, proprietarii s-au gandit ca n-ar fi rau sa le ofere oaspetilor niscaiva senzatii tari, care sa le aduca aminte ca au trecut pe aceste meleaguri ale contelui-vampir. Scenariul intalnirii cu Dracula naste opinii diverse, unele foarte contradictorii. Cea care-ti propune turul este receptionera hotelului. Intai, ca sa te lase sa-l atingi, Dracula iti cere, prin gura receptionerei, sa astepti putin, astfel incat contele sa poata fi anuntat ca se va intalni cu tine. O angajata a castelului te va atrage apoi spre un tunel intunecos, luminat cu o lumanare nesigura. Vei cobori cateva trepte in intuneric si-ti vei simti inima putin nesigura de bataile ei. Dupa alte cateva coturi vei ajunge intr-o incapere minuscula si neluminata. Vei putea admira pe pereti, la indicatiile ghidului tau, cateva incercari artistice kitschoase care-ti vor mai alunga din teama, pentru ca, in final, sa ai parte de o surpriza care-ti va accelera pulsul. Convins sau nu de ce-ai vazut, vei clatina din cap usurat si vei sta sa cugeti la sfarsitul zilei ca, pe vremuri, kitsch-ul valora si mai putin de 10.000 de lei, cat costa turul “groazei“.